De ce se încondeiază ouăle de Paşte?

An de an, ne strângem în jurul mesei de Paşte şi ciocnim ouă încondeiate dintr-un obicei străvechi cu care am crescut şi de care nu ne-am îndoit niciodată. Bogăţia legendelor şi a interpretărilor care stau la baza acestei rânduieli sunt demne de tălmăcit şi povestit. Meşteşugul este strâns legat de arta broderiei de pe costumele populare, fiind o adevărată comoară a culturii românești. În Moldova se încondeiază ouă tradiţionale şi ouă cu ceară în relief, cunoscute şi sub denumirea de ouă cu bobiţe. Ouăle închistrite, care de care mai frumoase şi mai îngrijit decorate cu detalii atât de fine, conţin simboluri care fac trimitere tot la această perioadă pascală. Motive vechi cum ar fi plugul, grebla, coarnele berbecului sau crucea sunt lucrate în felurite culori vii.

Foto Flori de Ie

Ouăle încondeiate deţin o semnificaţie ce are legatură cu poveștile din popor. Legenda asociază învierea cu renaşterea naturii primăvara şi reluarea ciclurilor vieţii. Oul este cel purtător de viaţă şi astfel devine un simbol pentru regenerare, purificare şi eternitate. Conform tradiției, oul roșu de Paște are puteri vindecatoare și de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor.

Foto Lucian Muntean

În vechea tradiție, este interzisă aruncarea la întâmplare sau la gunoi a cojilor de ouă roşii, întrucât ar aduce ghinion respectivei gospodării. În schimb, cojile trebuie aruncate într-o apă curgătoare, anunţându-se astfel că, la o săptămână după Paştele creștinilor, va veni şi Paştele blajinilor. În anumite regiuni ale ţării, ouăle roşii sau cojile lor se folosesc şi ca simbol al fertilităţii – acestea se pun la rădăcina pomilor fructiferi sau a florilor în speranţa unei recolte îmbelşugate. În Bucovina mai ales, ouăle încondeiate se numesc şi „ouă muncite”, pentru a scoate la iveală efortul gospodinelor de a le face frumoase de dragul acestei sărbători. Sorin Apan dezvăluie şi semnificaţia lor cosmologică prin axis mundi, care desparte cerul de pământ. Așadar, ce e scris pe o parte a oului se regăseşte şi pe cealaltă.

Încondeierea are loc musai în Joia Mare, zi în care gospodinele nu fac nimic altceva. Se aleg ouăle cele mai albe, cu coaja cea mai netedă, iar numărătoarea începe de la o mie în loc de unu, ca aceste ouă să aducă în casa respectivă bogăţie şi belşug tot restul anului. Cea mai apropiată tehnică de tradiție este cea prin acoperirea succesivă cu ceară, apoi scufundarea oului în diferite băi de vopsea: întâi galben, apoi roșu, verde, albastru şi tot aşa. În ornarea ouălor, se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele le amintim pe cele mai des întâlnite, anume romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, spirale, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de măceș, coarnele berbecului sau crucea Paștelui.

La Iutta, „încondeiem” pielea tot timpul anului. O îmbrăcăm în broderii care, precum ouăle de Paşte, devin talismane aducătoare de noroc şi prosperitate. Colecţia Dor de Românesc reuneşte tot ce e mai specific fiecărei regiuni a ţării, îmbinând simboluri ancestrale, precum fertilitatea pământului de pe brăţara din piele, coarnele berbecului cusute cu migală pe Dor de Moldova sau copacul vieţii de pe Dor de Bucovina. Astfel, Dor de românesc reînvie simboluri culturale ancestrale selectate din miezul tradiţiei româneşti, care leagă sufletul fiecărei purtătoare de semantica obiceiurilor culturale.