Cufărul Iutta

Superstiții prin România

November 14, 2018

Este ceva binecunoscut că la Iutta ne plac tradițiile. Fie că vorbim despre simboluri ancestrale și broderii meșteșugite sau despre arta românească și vechea cultură a poporului nostru, tradițiile și nuanțele modului de viață românesc ne inspiră la fiecare pas (sau colecție mai bine spus). Atunci când ne întâlnim cu oameni pasionați de tot ce înseamnă românesc, ne amintim că viața nu s-a trăit dintotdeauna așa cum o facem noi astăzi. Câțiva pași prin Bucureștiul nostru drag și putem vedea casele art nouveau ale secolelor trecute lângă cladiri din sticla ce par că zgârie cerul, poate chiar o purtătoare Iutta cu geanta ei plină de semnificații antice, sărind grăbită într-un Uber ce a întârziat.

Însă, am observat un lucru curios chiar în biroul Iutta: indiferent cât de atașate suntem de tehnologie, indiferent cât de realiste și cu picioarele pe pământ suntem (și purtătoarele știu că suntem visătoare la Iutta, dar și că impactul nostru este pe pământ și în afaceri cu alte femei puternice), noi încă ținem la superstiții. Fie că am crescut cu ele, fie că le-am învățat aici, mereu am fost încântate să le împărtășim, iar cu o echipă atât de diversă ca la Iutta, diferențele ne-au amuzat mai mult decât orice.

De exemplu, în Muntenia am crescut cu ideea că dacă ai călcat pe un capac de canal, trebuie să sari de trei ori într-un picior și să șoptești ghinion de fiecare dată pentru a alunga, chipurile, ghinionul. Nu am mai auzit pe altcineva spunând așa o poveste deci poate că era mai mult un joc al copilăriei decât o superstiție. Tot ce știu este că atunci când veneam acasă de la școală, ne alergam unii pe alții râzând pentru că dacă te-ai fi atins de cineva, ghinionul ar fi trecut asupra lui. Tot pe lângă râul Argeș, mamele nu-și lasă fetele să stea în colțul mesei pentru că alungă căsătoria. Orice pahar oricât de puțin ciobit sau fie și crăpat nu avea voie să rămână în casă pentru că era invită pagubă.

Vecinii din Oltenia spun că o lumânare sau o candelă aprinsă în noaptea de Anul Nou va lumina întregul an ce vine. Știm că mai e puțin până atunci, dar timpul  zboară și cadourile trebuie adunate. Tot în Oltenia, o oglindă spartă înseamnă 7 ani de ghinion, iar de Sfântul Andrei pentru că se apropie cu pași repezi, copiii culeg mlădițe de la pomi roditori și le păstrează în apă pentru a înflori până la Sfântul Vasile și a le folosi ca sorcove.

Pentru că nici Transilvania nu se lasă mai prejos, în afară de Dracula și alți strigoi, ardelenii cred că de Crăciun orice casă trebuie să aibă o față de masă cu ciucuri, ștergare tărcate și perne brodate (oare genți brodate se iau în considerare?) altfel familia va fi blestemată. Spre deosebire de munteni, aici cioburile sunt considerate norocoase, exitând tradiția spergerii paharelor la nunți.

În Bucovina, am aflat că există obiceiul ca mireasa să arunce boabe de mac la nuntă pentru a avea o casă îmbelșugată, asemenea numărului  boabelor. Pentru a ajunge mireasă, însă, fata trebuia ca de Florii să țină sub pat o ramură de păr altoit, o cămașă și o oglindă pentru a atrage mirele. Spre deosebire de Oltenia, aici de Anul Nou nu trebuie să se taie nimic cu foarfeca altfel norocul casei va fi sfâșiat.

Și pentru că dorul nostru de Moldova trebuie alinat, încheiem cu sfatul ca dacă te găsești în această regiune, este bine să ungi tocul ușii cu usturoi pentru a te feri de strigoi (probabil și de oaspeții care vor fi alungați de aroma neobișnuită). Pentru a avea noroc, moldovenii trebuie să mănânce mere în Ajunul Crăciunului sau să le țiuie urechea stângă.

Voi, purtătoarelor Iutta, ce superstiții ne mai puteți spune?

0

nicoleta

Leave a comment

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Despre noi