Iarna Românească și Tradițiile Ei

Marian Mocanu Photography

Zilele parcă zboară din calendar în ultimele săptămâni. Mutarea showroom-ului Iutta ne-a ținut ocupate și ne va ține în continuare până în noul an, însă ne bucurăm că toate ghetuțele au fost umplute de Moș Nicolae. Nu am terminat de despachetat cutiile ce adăpostesc amintirile de pe Caragiale 7, dar parcă s-au mai împuținat. Cu toate acestea, zăpada se așterne liniștită pe pământul nostru străvechi, indiferentă la grijile de zi cu zi ale mărunților oameni. Aceasta ne amintește că sărbătorile și iarna n-au fost făcute pentru griji. Ne amintește că aceste ultime zile din an sunt destinate unor lucruri mai profunde decât camioanele cu suc și melodiile ce se prefac a fi colinde.

Datinile și tradițiile de iarnă românești eclipsează tot ce am împrumutat de-a lungul timpului prin valențele mistice și profunda legătură ce o au cu sufletul fiecarei părți a țării. Astfel vedem cum moldovenii își trimit doar flăcăii la colindat pentru a vesti Crăciunul și a ura belșug caselor din sat. Astfel că până și pregătirea pentru colind este un semn de bucurie. Un vechi obicei spune că la mijloc de decembrie, fetele gătesc dulciuri și alte bunătăți pentru a invita colindătorii să-și repete colindele. Casa cu cele mai bune prăjituri va fi aleasă și datorită cântărilor ea va avea belșug în noul an.

Mai aproape de prezent, Moldova și Bucovina sunt cunoscute pentru obiceiul de a merge cu Capra, în timp ce în Hunedoara aceasta devine cerb, țurcă în Ardeal și boriță în Transilvania. Muntenia și Oltenia o numesc brezaia, evocând înfățișarea colorată a măștii purtate de colindători în timpul dansului ritual. Capra este confecționată dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, decorat după fiecare obicei, și învelit, în general, în bucăți de material sau hârtie colorată. Între Crăciun și Anul Nou, datina spune că acest dans plin de vitalitate și marcat de strigăte ascuțite, este menit să sperie nenorocul și să arate că oamenii prețuiesc sărbătorile. Istoricii spun că aceste manifestații definite de măștile animale sunt rămășițe ale obiceiurilor arhaice, păgâne, închinate morții și renașterii divinității, o metaforă pentru sfârșitul vechiului an și începutul celui nou.

Foto: Punct Jurnal Alternativ

Întorcându-ne în Moldova, trebuie să amintim de obiceiul Ursului, săvârșit de Anul Nou. Inspirată de cultul fertilității întâlnit la geto-daci, această datină spune că un sătean trebuie să fie împodobit cu blana unui animal, ideal un urs, iar de urechi să-i fie atârnați ciucuri roșii. Un “ursar” îl conduce, alături de muzicanți și un întreg alai de personaje, printre care poate fi găsit și un copil simbolizând “puiul de urs”. Tobele sau fluierul acompaniază mulțimea, iar ursul trebuie să bată ritmul cu un ciomag, să mormăie și să pășească greu și legănat – asemenea unui animalului purtat.

Iutta invită fiecare suflet să sărbătorească iarna prin a purta ceva românesc. Brățările Iutta sunt mici talismane ce pot înveseli ziua oricui, amintind de aceste datini. Fertilitatea pământului, atât de des onorată prin dansuri și cântece tradiționale, este brodată în pielea fină, de culoare crem sau roșie, ușor de asortat oricărei ținute de sărbători. În amintirea măștilor deosebit decorate, brățara Coarnele Berbecului poartă simbolul cu același nume, menit să sperie ghinionul și să fie purtat de o femeie puternică și hotărâtă. Copacul Pământului este însăși eternitatea și renașterea vestită în fiecare colind.

Ce mod mai bun de a sărbători românescul decât prin a purtă colecția ce amintește de dorul nostru pentru țara ce ne poartă la rândul ei? Fie că ne gândim la Basarabia cea luminoasă sau Muntenia elegantă și optimistă, una dintre gențile clasice Iutta ale colecției Dor de Românesc va fi un prilej pentru a-ți aminti de rădăcinile tale, de locurile unde ai copilărit și de lucrurile ce le păstrezi în adâncul sufletului. Mai ales atunci când poți împărtăși bucuria și cu cei mici.