Uncategorized

Interviu cu dor de carte: Ioana Bâldea Constantinescu

December 6, 2019

 

Întotdeauna am fost fascinate de poveștile care au puterea să te transpună într-o lume nouă, plină de semnificații, dar și de oamenii din spatele lor. Începând cu luna decembrie, vă vom oferi și vouă ocazia să pătrundeți preț de câte două ore în universul magic al cuvintelor, prin clubul de lectură Dor de Carte, organizat împreună cu Editura Nemira.

 

 

Începem seria de întâlniri cu Ioana Bâldea Constantinescu, o iubitoare de tot ce e frumos, absolventă a Facultății de Literatură și Limbi Străine, lucrează ca jurnalist în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune și a avut, de-a lungul carierei, plăcerea de a intervieva mari scriitori contemporani, atât români, cât și internaționali. Ea s-a lansat în 2015 cu primul său roman, Dincolo De portocali, iar acum se află la cel de-al treilea, Poveste pentru Maria, pe care urmează să-l discutăm împreună pe 10 decembrie seara, la showroom-ul Iutta decorat de sărbătoare. 

Până atunci, vă stârnim curiozitatea printr-o discuție cu Ioana în care povestim despre fiica ei, Maria care va fi, și Ioana care a fost, ce împreună joacă un soi de v-ați ascunselea în carte. 

 

Ce îți place mai mult: să spui povești sau să asculți povești?

 

Îmi plac ambele. Sunt vase comunicante. Povestea, în sine, e textura imaginației fiecăruia. Orice povestitor este, în straturile profunde ale ființei sale, un copil căruia i s-au spus povești, care a devenit, în timp, cititor, care s-a hrănit cu verb și imagine suficient de mult încât să dezvolte abilitatea (sau, poate, nevoia?) de a se repovesti lumii și de a se reinventa, în acest fel. Povestea e un modus vivendi. E și un exercițiu de putere. Așa refacem realitatea. Așa depășim capitolele care nu ne plac. Așa trăim în afara rutinei. Așa digerăm lumea.

 

Care e povestea ta preferată din copilărie?

Și dacă tot ne îndreptăm într-acolo, spune-ne și când a început pasiunea ta pentru scris/citit.

 

O mie și una de nopți. Ideea poveștii care se ascunde în poveste. A Șeherezadei, ca narator primordial. Îmi aduc aminte amestecul de frustrare și fascinație din copilărie, când Șeherezada avea vocea mamei. A fost sâmburele adicției. Pe urmă, ușor, ușor, ficțiunea mi-a devenit indispensabilă, cam cum îmi sunt cerceii lungi, cafeaua, conversația, vanilia, călătoriile (reale sau imaginate). Dar vocea mamei a rămas țesută în nopțile acelea, când adormeam cu mereu aceeași formulă magică pe sub gene: ”…dar despre asta, mărite Șahriar, am să-ți povestesc altă dată…”

 

În ce constă o poveste reușită? 

 

În evitarea unei rețete. Pentru mine, o poveste funcționează dacă are în ea un element de risc, o descoperire. Câteodată, asta înseamnă să accepți provocarea de a fi vulnerabil. Alteori, e vorba despre disponiblitatea de a-ți demonta perspectiva proprie și de a locui pe sub pielea unui personaj, de a simți pulsația altui sânge, de a te uita în jur cu altă culoare de ochi, de a te lăsa locuit de alt context. Toate astea pot trece ușor de la joc la un act identitar, care te schimbă, te reașază în apele tale teritoriale. E o experiență transformatorie. În general, dacă te-a implicat la un asemenea nivel, povestea are viață proprie. Respiră singură, ceea ce înseamnă că poți să-i dai drumul în lume. 

 

Ai scris o carte de povești pentru adulți.

Cum vezi rolul poveștilor în viața adulților și cât de des îți reamintești să fii copil?

 

Îmi plac adulții care știu încă să se joace, care râd până le dau lacrmile, care fac umbre chinezești pe pereți, care sunt, câteodată, dispuși să renunțe la reguli, la nodul prea strâns la cravată sau la tocurile cui pentru o porție sănătoasă de joacă pe covor. Sunt experiențe reconfortante, potențial terapeutice și, mai întotdeauna, memorabile. 

Eu am un statut special, în sensul că am pe cineva care îmi reamintește zilnic cum e când ești mic, cât de importantă e o piesă de lego pierdută și ce visează balenele. Fie ele de pluș sau nu. Sunt perfect conștientă de norocul ăsta și mă bucur de el cât de mult și cât de des pot. 

 

Descrie-ne Poveste pentru Maria în câteva cuvinte și spune-ne ce înseamnă să iubești ‘grozav’.

 

Povestea asta… e făcută din viața mea, mai exact din una din cele mai grele și mai frumoase părți al ei. Maria este, ea însăși, stropul de magie al fiecărei zile. Mi-am dorit să știe acest lucru, să-și amintească, peste niște ani, cum eram, cum ne jucam și ce înseamnă ea pentru mine. Fără idealizări și fără lucruri băgate sub preș. Noi ne iubim, ne certăm, ne jucăm de-a Harry Potter și de-a Peter Pan, de-a dragonii și de-a grifonii, de-a Ulise și de-a Lucy Pevensie într-un ritm deloc imun la plictiseală, roșu în gât sau înghețată de vanilie. E o poveste cu de toate. Despre și cu noi, care suntem niște ființe absolut obișnuite. Ceea ce e extraordinar, în povestea asta, e iubirea ”groaznică” dintre o mamă fricoasă și un copil curajos. E o iubire greu de povestit și, poate tocmai de aceea, cartea aceasta, care mă expune mult, îmi este și… ”groaznic” de dragă.

 

Cum a primit Maria ta vestea despre carte, faptul că ea este un personaj iar desenele ei îți însoțesc cuvintele?

 

Maria și-a dorit dintotdeauna să existe o asemenea carte. La un moment dat, pentru că eu sunt destul de leneșă, și-a cam pierdut speranța. Uneori îmi cere să îi citesc din carte. Râde, rememorează, protestează, aprobă, comentează. Îmi place să cred că va fi altfel, cu fiecare vârstă. Că sunt mai multe povești în povestea asta, cu mai multe tipuri  de lectură în fundal. E o aventură în desfășurare.

 

Cum se compară copilăria ei cu a ta? Ce ai dori să nu-i lipsească?

 

Seamănă, dar nu răsare 😊. Lumea în care am crescut eu era foarte diferită de cea în care crește ea. La nivel de informație, de stil de viață, de posibilități, de orice… Mi-aș dori să nu-i lipsească niciodată un umăr pe care să se sprijine. Să știe asta. Să se simtă iubită, dincolo de orice. Oamenii care se simt iubiți trăiesc povești cu mult mai interesante.

 

Abordezi cu sinceritate temerile pe care le ai.

Ce ți-a adus până acum cele mai multe provocări: rolul de scriitoare sau de mamă?

 

Nu mă iau foarte tare în serios ca scriitoare. În parte pentru că, venind din presa culturală, văd cum funcționează lumea asta, care îi sunt limitările, cât de scurtă e durata de viața a unei cărți și cât de mare e măsura în care ea depinde de lucruri care nu au absolut nicio legătură cu scrisul în sine. Așa că visez la cai verzi pe pereți doar în pagină. În afara ei, am învățat să disting între ce e marketing, ce e politică editorială, ce e bisericuță literară și ce e literatură. E motivul pentru care partea mea favorită e scrierea unei cărți. Atunci mă simt mai vie și totul are o altă intensitate. Miza, însă, e personală și nu trece de ceea ce știu că poate oferi silfidul nostru context literar.

Ca mamă, am așteptări mari de la mine. Ca toate mamele. Sigur că vreau să fiu o mamă bună și că sunt conștientă că asta depinde numai și numai de mine.

Ca scriitoare, știu că lucrurile sunt mult mai… relative, să zicem. 

 

Ce reacții ai primit de la lansarea cărții? 

 

Frumoase, în general. Surprinzătoare. Sunt recunoscătoare pentru fiecare dintre ele.

 

Noi, la Iutta, brodăm povești despre și cu dor. Care este dorul tău și cum îți influențează scrisul?

 

E o chestiune cum nu se poate mai banală… Îmi doresc să fiu un om bun și să cresc un om bun, care să se simtă apărat de răul din lume și atunci când eu nu o să mai fiu. Cred că literatura întreține ce e mai bun în mine. Sau, măcar, sper că e așa.

 

Poveste pentru Maria este povestea eternă a copilăriilor noastre, a copilăriilor din literatură, o poveste pentru toți oamenii mari care au fost, odată, copii mici și pentru toți copiii mici care vor fi, la un moment dat, oameni mari. Vă invităm să cunoaștem mai bine cartea, dar și autoarea, împreună cu Georgiana Ciofoaia, cea care ne încântă cu articolele sale de pe Cover Stories.

 

Evenimentul va avea loc la showroom-ul Iutta din Nicolae Filipescu 57, zona Universitate.  Poți fi chiar câștigătoare unei Povești pentru Maria, dacă ne spui aici care e dorul tău de copilărie. 🙂

Mai avem câteva locuri libere, așa că dacă vrei să te înscrii la evenimentul din 10 decembrie, iată ce trebuie să faci:

  

   ⚫  Dacă nu ești deja, e musai să devii membră IuttaClub: www.iutta.ro/club/

   ⚫  Trimite-ne un email cu numele și numărul tău de telefon la adresa de mail contact@iutta.ro cu titlul “Dor de carte”

   ⚫ De îndată ce primești confirmare din partea noastră, înseamnă că locul ți-e păstrat!

 

 

0

nicoleta

Leave a comment

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Despre noi